Recomandări de activitate fizică la pacienții cu boli cardio-vasculare

  1. Obezitate, diabet zaharat și dislipidemie
      • Obezitate (IMC peste 30 kg/m2 sau circumferința taliei peste 80 cm la femei și 94 cm la bărbați)
        • minim 150 min exerciții fizice de anduranță pe săptămână (30 min în 5-7 zile), cominate cu exerciții de forță de 3 ori pe săptămână
        • pacienții cu examen cardio-vascular normal nu au restricții la exerciții fizice
        • până la scăderea ponderală se recomandă evitarea unui volum mare și de intensitate crescută de exerciții (peste 2 ore/zi)
      • Diabet zaharat și dislipidemie
        • Exerciții fizice moderate-intense aerobice (de anduranță/rezistență) cel puțin 30 min de 5-7 ori pe săptămână, asociat cu exerciții fizice de forță (izometrice) de 3 ori pe săptămână
      • Exerciții de anduranță/rezistență/aerobice: mers, mers rapid, alergat, ciclism, înot, mers pe plan înclinat, dans
      • Exerciții fizice de forță/anaerobice: ridicare de greutăți, flotări, izometrie, yoga, pilates, grădinărit

      2. Hipertensiune

      • Exerciții fizice moderate-intense aerobice (de anduranță/rezistență)- plimbări, alergare, ciclism, înot– cel puțin 30 min de 5-7 ori pe săptămână,  asociat cu exerciții fizice de forță (izometrice) de 2-3 ori pe săptămână
      • La pacienții cu hipertensiune controlată, dar la risc cardio-vascular crescut și/sau cu afectare de organ ținta se recomandă evitarea eforturilor foarte intense izometrice sau de rezistență
      • La pacienții cu hipertensiune necontrolată (tensiunea arterială sistolică peste 160 mmHg), exercițiile intense nu sunt recomandate până la controlul tensiunii arteriale

      3. Vârstnici (peste 65 de ani)

      • Activitate fizică aerobică de intensitate moderată- 150 min pe săptămână
      • Exerciții de forță – 2 ori pe săptămână, câte 8-10 tipuri de exercițiu repetate de 10-15 orei- ajută echilibrul și coordonarea
      • Fiecare activitate să fie de aproximativ 20-30 min

      Riscuri: aritmii, creșteri TA, ischemie miocardică (la eforturi mai mari decât moderate)ș risc de cădere, fracturi, întinderi, rupturi musculare.

      4. Sindroame coronariene

      • Tipul de activitate fizică se stabilește individualizat pentru fiecare pacient
      • Pentru pacienții la risc de boală coronariană sau cei cu diagnosticul deja stabilit de boală coronariană cronică stabilă se impune efectuarea unui test de efort standardizat sau test de efort cardio-pulmonar
      • În funcție de prezența sau absența ischemiei miocardice inductibile se va stabili gradul de risc- cei cu risc scăzut și FEVS peste 50% pot fi incluși in programe de activitate moderată-intensă; cei cu risc crescut vor fi supuși unor examinări suplimentare (coronarografie, RMN, CT)
      • În general, pacienții stabili, cu sau fără angină pectorală pot desfășura activitate fizică ușoară-moderată, fără a se depăși pragul anginos (ne referim la activitate fizică recreațională, nu de performanță)
      • Pentru fiecare pacient se vor identifica factorii de risc înalt pentru evenimente adverse cardiace (IMA, aritmii, MCS): stenoza coronariană peste 70% (peste 50% LM), FEVS sub 50%, aritmie ventriculară, ischemie inductibilă confirmată, infarct sau PCI recent- sub 12 luni
      • După un infarct miocardic este recomandată includerea într-un program de recuperare cardio-vasculară de 6-8 săptămâni
      • Activitatea zilnică obișnuită poate fi reluată în termen de 3-6 luni după un eveniment acut dacă testul de efort are un rezultat optimal
      • Nu se recomandă sporturi competitive sau de performanță la pacienții cu risc foarte înalt
      • Toate activitătile trebuie adaptate în funcție de diverși parametrii adiționali: capacitate funcțională, puls, TA, vârstă
      • Evaluare anuală a pacienților cu CI pentru a stabili programul de activitate fizică

      5. Insuficiența cardiacă

      • Programul pentru activitatea fizică recomandată va fi stabilit pentru pacienții clinic compensați, sub tratament optimal al ICC
      • Excluderea contraindicațiilor: hipo sau hipertensiune, boală instabilă, aritmii, simptome dizabilitante, ischemie miocardică
      • Evaluarea bazală: consult cardiologic, comorbidități, BNP sau NT proBNP, test de efort sau TE cardio-pulmonar
      • Optimizarea tratamentului medicamentos
      • Participarea la sporturi competitive/de performantă poate fi avută în vedere la pacienții cu ICC clasa NYHA I, asimptomatici, stabili hemodinamic
      • Activitatea fizică va fi inițiată treptat- în prima etapă (primele 2 săptămâni) se recomandă exerciții aerobe de intensitate moderată, continue ( VO2 max sub 40%), 20-30 min pe zi, 3-5 zile/săptămână- creșterea treptată până la 50-70% VO2 max, 60 min/zi, continuu sau pe intervale
      • Exercițiile de forță, de intensitate joasă/moderată, pot fi asociate celor aerobice, 2-3 x/săptămână în funcție de capacitatea pacientului
      • Control regulat la 3-6 luni
      • Suplimentar se adaugă și exercițiile respiratorii- 15-30 min pentru 10-12 săptămâni
      • Programele de recuperare pentru ICC durează în medie 12-24 săptămâni

      6. Boli valvulare

      • Stenoza aortică asimptomatică: largă– se permit toate sporturile recreaționale: medie– sporturi recreaționale de intensitate scăzută/moderată la indivizi cu FEVS peste 50%, TA normală la efort; strânsă: se pot avea în vedere (IIB) sporturi recreaționale de intensitate joasă, la indivizi cu FEVS peste 50%, TA normală la efort
      • Insuficiența aortică asimptomatică: ușoară– se permit toate sporturile recreaționale; moderată– sporturi recreaționale la indivizi cu FEVS peste 50%, VS nedilatat și TE normal; severă: se pot avea în vedere (IIB) sporturi recreaționale la indivizi cu FEVS peste 50%, VS nedilatat și TE normal
      • Bicuspidie aortică– în absența aortopatiei se mențin recomandările precum la valvele tricuspe
      • Insuficiența mitrală asimptomatică: ușoară– se permit toate sporturile recreaționale; moderată– sporturi recreaționale la indivizi cu VS nedilatat, FEVS peste 60%, PAPs sub 50 mmHg, TE normal; severă: se pot avea în vedere (IIB) sporturi recreaționale la indivizi cu VS nedilatat, FEVS peste 60%, PAPs sub 50 mmHg, TE normal
      • Prolaps de valvă mitrală– se va efectua TE și monitorizare Holter ECG/24 de ore: activitatea fizică va fi adaptată în funcție de acestea, precum și de gradul insuficienței mitrale
      • Stenoza mitrală: largă- se permit sporturile recreaționale dacă PAPs sub 40 mmHg și TE normal; medie– sporturi recreaționale de intensitate scăzută/moderată la indivizi cu PAPs sub 40 mmHg și TE normal; strânsă: nu se recomandă sporturi de intensitate moderată sau intensă

      7. Aortopatii

      • Risc scăzut- Ao sub 40 mm- se permit toate sporturile; control la 2-3 ani
      • Risc scăzut-intermediar– Ao 40-45 mm, după intervenție chirurgicală pe Ao- se evită sportul de intensitate crescută, sporturile de contact sau de forță; se preferă sporturile de rezistentă, nu eforturile izometrice; control la 1-2 ani
      • Risc intermediar– Ao 40-45 mm Marfan, 45-50 mm în rest- sport de intensitate joasă, ce țin mai mult de îndemânare și nu de effort (golf); control la 6 luni
      • Risc crescut– Ao:45 mm Marfan, peste 50 mm în rest; se evita orice activitate fizică până la tratament

      8. Fibrilația atrială

      • Activitatea fizică moderată previne apariția FiA
      • Excluderea și tratamentelor potențialelor cauze: hipertiroidism, boli structurale cardiace, consum de alcool sau droguri, obezitate, SASO
      • La pacienții cu FiA se poate recomanda activitate fizică de intensitate scăzută până la moderată daca avem un control bun al pulsului (sub tratament), preferat și al ritmului; orice apariție a simptomatologiei impune oprirea efortului
      • Ablația este o opțiune nu doar pentru tratament cât și prin faptul că permite reluarea activității fizice apropiat obișnuinței
      • Se recomandă ablația combinată FiA + flutter atrial
      • După ablația aritmiei, sportul poate fi reluat la aproximativ 1 lună